Screeningul si preventia cancerului de san

Interviu redactat in colaborare cu conf. dr. Cirstoiu Monica, medic primar obstetrica ginecologie, sef Clinica Obstetrica-Ginecologie III, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti

Cancerul de san reprezinta o patologie cu o frecventa foarte mare in Romania si care are un impact psihologic major asupra femeilor afectate. De aceea, metodele de screening sunt extrem de importante pentru ca se adreseaza populatiei din mediul general si presupun investigatii prin care se deceleaza o leziune, nu deja o tumora palpabila. De altfel, atunci cand vorbim de screening, vorbim de una sau mai multe masuri de preventie prin care se incearca evaluarea unui anumit organ pentru a fi siguri ca nu dezvoltam o patologie premaligna sau maligna.  

In momentul in care o femeie doreste sa previna aparitia cancerului de san, trebuie sa cunoasca factorii de risc pentru aparitia acestei boli, iar daca se identifica cu unul dintre acestia sa se adreseze medicului de familie, medicului obstetrician ginecolog sau medicului specialist in sanologie pentru ca acesta, in functie de varsta pe care o are pacienta, sa ii recomande investigatiile medicale potrivite, iar in functie de situatia locala a sanului in momentul examinarii, un plan de urmarire. Prezentam in continuare categoriile de femei expuse riscului de aparitia a cancerului de san:

• Femeile care intra foarte tarziu la menopauza sau care au o menarha precoce, sub 12 ani, adica aparitia menstruatiei se face la varste foarte tinere. Ca o dovada a expunerii la un exces de estrogeni de-a lungul timpului, exista o preponderenta mai mare a cancerului de san la aceste paciente;

Fiecare femeie, de-a lungul vietii, trece prin mai multe etape de dezvoltare, pe care trebuie sa  le cunoasca, iar in functie de varsta pe care o are sunt indicate anumite metode pentru screeningul cancerului de san:

• Femeile pana in 40 de ani. Este de preferat evaluare ecografica sau sono-elastografica a sanului, astfel incat un tesut mamar tanar, care nu este complet maturat si format sa nu fie supus la iradiere. Acest lucru nu inseamna ca nicio femeie pana in 40 de ani nu are indicatie de mamografie, ci ca de principiu, se incepe evaluarea sanului cu o ecografie, iar in conditiile in care apar imagini suspecte sau sunt leziuni cu modificari ce au caracter de malignitate, se poate trece catre evaluarea de tip mamografic.

• Femeile dupa 40 de ani. Este idicata ca tehnica examinarea mamografica care presupune examinarea cu raze X a sanului, deci cu un risc de iradiere.

In conditiile in care investigatiile amintite anterior nu ofera imagini concludente, medicul va indica investigatii superioare precum:

• RMN-ul de san. In care este evaluat prin rezonanta magnetica nucleara structura sanului.

• Punctiile biopsii din formatiunile tumorale sau excizia sectoriala a tumorii. Sunt recomandate in momentul in care in urma RMN-ului se pune diagnosticul de formatiune si este ridicata susceptibilitatea de cancer.

• Marcari biochimici. Recolatarea marcarilor din sange si analiza lor. La o femeie cu cancer de san, marcarii biochimici sunt mai crescuti.

• Teste BRCA1 si BRCA2. In momentul in care o femeie provine dintr-o familie cu antecedente de cancer de san si de ovar si aceasta are prezente aceste gene, screeningul pacientei respective nu mai inseamna screeningul general, adica urmarirea periodica, la 6-12 luni, ci poate sa fie un screening foarte bine pus la punct. Medicul poate recomanda o urmarire ecografica din 3 in 3 luni, iar o data la 6 luni sau la un an, obligatoriu o mamografie, precum si indicatie de punctie biopsie in orice tesut suspect in urma investigatiilor medicale recomandate de medic sau chiar de excizie sectoriala a tumorii in conditiile in care investigatiile facute in dinamic ridica un grad de suspiciune.

Femeile trebuie sa isi faca pana in 30 de ani un consult sanologic si o examinare ecografica. Apoi, pana in 40 de ani, aceasta trebuie sa urmareasca cel putin o data pe an sanul prin ecografie cu precizarea ca in momentul in care apar leziuni suspecte sau sunt modificari aparute in dinamica, trebuie sa mearga catre tehnicile ulterioare, respectiv mamografie si RMN. Dupa 40 de ani, o data pe an sau o data la 2 ani, femeile trebuie sa isi urmareasca sanatatea sanului prin mamografie.

Este important de stiut ca populatia feminina nu isi poate face mai des de atat o mamografie din cauza faptului ca aceasta iradiere continua a sanului ar creste susceptabilitatea de aparitia a cancerului. In schimb, ecografia se poate face mai des, respectiv o data la 3-4 luni. Frecventa maxima a cancerului este intre 45 – 55 de ani, cu o medie la 50 de ani, iar la varste mai inaintate riscul de cancer creste. De aceea, cancerul de san poate aparea si la femeile cu varsta inaintata, ceea ce presupune continuarea screeningului.

Medicul de familie este primul pas in evaluarea sanologica. Acesta va examina sanul si va recomanda investigatii ulterioare. O femeie trebuie sa se adreseze medicului de familie o data pe an pentru o evaluare generala. In acel moment, medicul de familie ii va indica un set de analize generale: de sange, urinare, un screening de cancer de col uterin, o evaluare sanologica, o ecografie sau o mamografie, in functie de varsta, dar si alte investigatii in functie de simptomele pe care le are.Astfel, rolul medicului de familie este extrem de important pentru ca el trebuie sa stabileasca protocolul de urmarire a sanului, atat la o pacienta tanara, cat si la o pacienta trecuta de 40 de ani sau la o femeie in varsta. Medicul de familie poate sa dea trimitere pentru mamografie si ecografie in regim gratuit femeilor la care poate sa aprecieze palpator existenta unei formatiuni sau la care doreste sa faca screening. In zonele urbane, ca urmare a unui grad de instruire superior, femeile se adreseaza mult mai des medicului prevenind astfel aparitia cancerului sau diagnosticarea sa precoce. Din pacate, in mediul rural adresabilitatea la medicul de familie este mult redusa, iar ca urmare a acestui fapt ponderea cancerului de san la aceste femei este mai mare.