-    In 2011, cand am aflat despre boala, eram la scurt timp dupa nastere. Fiica mea cea mica avea un an si doua luni, eu tocmai ce imi revenisem dupa a doua sarcina, iar viata parea ca intra din nou in normal. Nimic nu ar fi prevazut ceea ce urma sa mi se intample.

Am descoperit ca am cancer de san la varsta de 69 de ani. Intr-o zi, in timp ce imi faceam dus, am observat ca mamelonul era retras in mod neobisnuit. Cand am ridicat sanul, am vazut ca pielea era usor stransa, ceea ce mi-a dat de gandit. Am inceput sa ma autopalpez, insa nu am simtit nimic. A doua zi m-am programat la ecografie mamara, iar suspiciunile mele au fost confirmate. Medicul mi-a spus ca am un nodul mamar, care nu este “cuminte” si se extinde spre axila si mi-a recomandat sa ma operez.

Mi-a dat doua optiuni: fie sa-mi indeparteze chirurgical doar nodulul, fie sa-mi indeparteze tot sanul. Am ales mastectomia, fiind o persoana determinata si gandindu-ma ca acest lucru ma va pune la adapost pe viitor de o eventuala recidiva.

Totul a inceput in 2014, cand aveam 42 de ani, si m-am hotarat alaturi de sotul meu sa incercam sa mai facem un copil. Aveam doua fete minunate si ne-am dorit sa avem si un baietel. Am ramas insarcinata si atunci cand am mers la medic pentru un control am descoperit ca, de fapt, pe langa sarcina, aveam si cancer de san. Vestea mi-a dat-o doamna doctor Dana Elena Nedelcu, sefa unei clinici de imagistica din Bucuresti, atunci cand mi-am facut o ecografie bilaterala, urmata de biopsie. Stiam deja ca am un fibroadenom mamar la unul dintre sani, insa nu am banuit nicio clipa ca la celalalt san as putea avea un nodul mamar. Biopsia a confirmat diagnosticul dupa 3 saptamani.

Aveam 39 de ani cand am simtit ceva neobisnuit in timp ce ma autopalpam. Era un fel de nodul situat la suprafata pielii, nu in profunzime. Asta m-a ajutat sa il simt mai bine si sa merg imediat la medic sa vad despre ce este vorba. Desi am fost la o clinica privata de renume, unde am efectuat o ecografie, medicul de acolo mi-a spus ca nu este nicio problema, ca este ceva hormonal si ca o sa se retraga dupa tratamentul pe care mi-l daduse.

Dupa o sperietura ca aceasta, vestea pe care mi-a dat-o doamna doctor m-a linistit si am rasuflat usurata. M-am intors acasa si am inceput tratamentul hormonal care avea sa ma scape de aceasta problema. Insa, la un an dupa tratament, nodulul in loc sa se retraga, a tot crescut, ceea ce mi-a produs iarasi o neliniste, asa ca am mers la ginecologul meu pentru o mamografie. Intre timp, implinisem varsta de 40 de ani si stiam ca pot face si aceasta investigatie medicala. S-a dovedit a fi o decizie foarte buna deoarece,

Imi aduc aminte perfect. Eram in luna noiembrie, in anul 2015. Si intr-o seara, in timp ce ma autopalpam, am simtit un nodul. M-am gandit ca ar fi bine sa merg la medic sa vad despre ce este vorba, asa ca am inceput sa fac investigatiile necesare si pana la sfarsitul lunii respective, dupa o mamografie, mi s-a confirmat in proportie de 80%, faptul ca aveam cancer de san. Ziua urmatoare m-am decis sa caut un chirurg care mi-a explicat optiunile pe care le aveam si la scurt timp am fost programata sa ma operez. Am fost foarte hotarata sa lupt si sa inving boala, asa ca in mai putin de o luna deja eram operata. Cu toate acestea, eu am sperat pana in ultima clipa ca nu este vorba despre cancer. Insa, atunci cand m-am trezit din anestezie, medicii mi-au confirmat 100% ca este vorba despre cancer de san. Apoi am sperat macar sa nu fie intr-un stadiu avansat, dar, din pacate am aflat ca era deja stadiul IIIA si erau afectati cinci ganglioni limfatici.

Aveam 31 de ani cand am constatat ca am un nodul la san. Am mers imediat la medic si mi s-a spus ca am un fibroadenom mamar. Pentru a confirma diagnosticul, am mers si la un al doilea medic, fara sa-i spun ca mai fusesem in prealabil la un consult. Ambi mi-au spus acelasi diagnostic si mi-au dat cam aceleasi repere. Era un nodul benign. Recomandarea unuia dintre medici a fost sa il operez, iar a celuilalt a fost sa consult un oncolog pentru orice eventualitate. Am discutat cu al treilea medic, medicul meu ginecolog, care mi-a zis sa stau linistita ca nu e cazul sa merg la oncolog. Erau doi medici care ma linisteau si unul care imi ridicase un semn de intrebare. Am hotarat atunci din teama si din cauza faptului ca eram foarte ocupata sa aman investigatiile suplimentare si sa revin peste 6 luni la control pentru repetarea ecografiei si pentru a vedea daca s-a modificat ceva. Nu au apucat sa treaca cele 6 luni pentru ca dupa 3 luni si jumatate a inceput sa sangereze pe mamelon. Sangerarea putea fi si cauza unei patologii benigne, insa era clar semnul unei patologii asupra careia trebuia sa se intervina urgent.

Calvarul a inceput in august 2009. In timp ce imi examinam sanii, am descoperit un mic nodul la sanul drept. Mai citisem despre cancerul de san, eram cat de cat informata si mi-am dat seama ca e ceva in neregula. Am mers sa fac mamografie si acolo doctorita mi-a spus ca ceva nu este in regula. Pana atunci nu mai facusem o mamografie. Am mers la Spitalul Municipal, la Bucuresti, iar medicul de acolo mi-a spus ca imi va face o mica incizie si ca spera sa nu fie ceva grav. Din pacate, a fost grav...canceul de san era in stadiul II. M-am trezit dupa operatie la ATI si mi-am dat seama ca nu mai am un san. Eram disperata pentru ca am inteles ca sunt condamnata pentru ca am cancer de san si ca incepe o lupta grea. Primele momente au fost de disperare. Pamantul imi fugea de sub picioare, nu stiam ce ma asteapta, stiam ca va fi ceva cumplit si ma gandeam la moarte. Dupa operatie, in salon, vorbeam, dar nu eram coerenta, membrii familiei erau si ei ingroziti, nu stiau cum sa se poarte cu mine. Sunt momente foarte grele prin care treci la inceput oricat ai fi de pregatit si de informat.

“Nu am avut acces la niciun fel de consultatie psihologica”  

Povestea incepe inca din 2002, cand mama mea avea deja prima operatie de cancer de san pentru ca, la doi ani, sa aiba o recidiva la celalalt san. S-a operat din nou si a urmat iarasi tratamentul cu citostatice.

In 2003, mi-am facut si eu un control amanuntit in Germania, unde eram in vizita la o ruda. In urma ecografiei, medicul mi-a spus ca este totul in regula, drept pentru care pana in 2006 nu mi-am mai facut niciun control. Insa in aceata perioada, am simtit ceva in neregula la unul dintre sani, sub mamelon. Se retractase putin, dar nicio clipa nu m-am gandit ca ar putea fi cancer. A durat cam un an de zile pana m-am hotarat sa fac o ecografie, dar cu gandul ca totul este in regula si ca nu este nimic grav. Am fost la cel mai bun medic in materie de ecografii din Galati, care din prima secunda mi-a spus ca nu are nicio indoiala si ca este cancer. Mi-am facut si o mamografie pentru a fi sigura si intr-adevar, mi-a depistat o tumoare mica, sub 1 cm. Cu toate acestea, socul a fost foarte mare. Nu a fost nici usor, nici placut sa aflu acest lucru, insa nu mi-a fost foarte greu pentru ca stiam prin ce trecuse mama mea. Eram familiarizata si cu tratamentul si cu tot ceea ce ma asteapta, insa destul de dezorientata dupa ce am plecat de acolo pentru ca nu stiam la ce medic sa merg.