Dialog cu Medicul, Dr. Ion Daniel

Alimentatia si cancerul de san

Interviu redactat in colaborare cu conf. dr. Ion Daniel, medic primar chirurgie generala, supraspecializare in chirurgia oncologica,, seful sectiei Chirurgie III, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti


-Care este legatura intre alimentatie si aparitia cancerului de san?

-Glanda mamara este singurul organ care nu este complet dezvoltat de la nastere, ci se formeaza pe masura maturizarii organismului. Acesta sufera o prima mare modificare la pubertate, atunci cand isi mareste dimensiunea, forma, apoi in timpul graviditatii si alaptarii se adapteaza acestor situatii, pentru ca in menopauza sa sufere un proces de regresiune. Acesta evolutie ne arata ca celulele din care este formata glanda mamara sunt niste tesuturi dinamice care sufera multiple diviziuni celulare sub diverse influente. Insa pe langa reglajul genetic, intervin si substantele introduse in corp, respectiv alimentele. Din toate aceste substante, organismul absoarbe o parte dintre ele, care ulterior ajung in sange. Putem afirma ca intre substantele alimentare ajunse in sange si aparitia unor modificari patologice, in speta aparitia cancerului de san, exista o stransa legatura. Un studiu din Anglia a scos la iveala faptul ca femeile care au o crestere mai rapida in copilarie, cu prima menstruatie la o varsta mai mica, au prezentat un risc mai crescut pentru aparitia cancerului mamar. Cele la care menstruatia a survenit mai tarziu, au prezentat un risc mai redus de a dezvolta neoplazia. Responsabil in acest caz este factorul hormal, care este influentat de o alimentatie mai bogata, modificata cantitativ, dar si calitativ. Supraalimentatia in copilarie, motivata de cresterea armonioasa a tinerilor, precum si insistenta asupra consumului de proteine animale sunt doua greseli despre care parintii ar trebui sa stie.


-De ce spuneti asta? Au proteinele o influenta asupra aparitiei cancerului mamar?

-Datele actuale inclina tot mai mult balanta spre rolul de factor de risc al acestor proteine de origine animala cum sunt carnea, laptele si ouale, si rolul de factor protector al alimentatiei de baza vegetariana. Concuziile stiintifice de la inceputul secolului XX recomandau pentru un organism normal cantitati de proteine care mergeau catre 150 – 200 g pe zi. Astazi, studiile arata ca un organism uman matur nu are nevoie decat de cantitati mici de proteine, de maximum 0,5 – 1 g/kg corp. Asta inseamna aproximativ 50 – 70 de grame de proteine de origine animala pe zi. Proteinele stimuleaza aparitia cancerului mamar pentru ca odata aparuta o modificare la nivelul AND-ului, celula neoplazica absoarbe aceste proteine, cu care se hraneste in mod special, accelerand aparitia si dezvoltarea lor. Alimentatia vegetariana reduce rata de multiplicare si ofera un factor de protectie in plus. Asta nu inseamna ca cei care nu mananca deloc carne sunt protejati de cancerul de san deoarece in apartia neoplaziei pot fi conjugati mai multi factori de risc. Un studiu aparut in 1978 in Preventive Medicine, realizat asupra a 140 de femei din Japonia, monitorizate timp de 10 ani, a aratat ca femeile din straturile sociale sarace, care nu consumau carne decat extrem de rar sau deloc, aveau foarte putine dintre ele cancer mamar, in timp ce femeile bogate, care consumau carne zilnic, aveau cancer mamar de 8 ori mai frecvent.    


-Exista si alte moduri in care proteinele de origine animala pot influenta organismul uman?

-Proteinele animale, indiferent de regiunea de unde provine carnea si de gradul de degresare, sunt incarcate cu grasimi. Aceste grasimi sunt un element de risc pentru aparitia cancerului. De asemenea, pregatirea produselor din carne si peste necesita expunerea la temperaturi inalte prin prajire, coacere, frigere. In cursul acestor procese, se formeaza peroxizi, aldehide, cetone, polimeri, cu efecte toxice, dintre care cei mai importanti sunt nitritii, care se fixeaza pe proteinele din carne si dau nastere la nitrozamine, recunoscute ca substante cancerigene. Spre exemplu, crusta rezultata in urma pregatirii la gratar a unui kilogram de carne contine 5 – 8 micrograme de benzpiren, o substanta cancerigena, echivalentul a 600 de tigari fumate. Cu cat carnea e mai grasa, cu atat cantitatea de benzpiren va fi mai mare. Aceste substante apar si in urma prajirii in tigaie sau a prepararii lor la cuptor. In schimb, o cantitate de 200 de grame de carne fiarta contine mult mai putin benzpiren. Consider ca este foarte important ca oamenii sa stie la ce se expun atunci cand decid sa consume alimente de acest tip. De asemenea, proteinele animale contin o cantitate mare de pesticide. Spre exemplu, un studiu efectuat in Spania, arata ca 85% din cantitatea de pesticide care ajunge la populatie provine din consumul de carne si produse lactate. Pesticidele, asa cum stiti, sunt substante chimice folosite pentru combaterea daunatorilor in agricultura. Aceste pesticide se concentreaza in grasimea animalelor, mai mult decat in fructe si zarzavaturi. Aceasta concentratie este de 10 ori mai mare in carnea animalului care a fost hranit cu o substanta vegetala, decat in vegetala. Un studiu realizat in 2006 asupra a 90 de femei    cu varste cuprinse intre 26 – 47 de ani, arata ca ingestia zilnica de carne rosie creste riscul de cancer mamar de doua ori fata de femeile care nu mananca carne decat de doua ori pe saptamana.


-Ce le sfatuiti pe femeile care consuma carne rosie frecvent?

-Femeile sunt sfatuite sa limiteze consumul de carne pentru ca proportional sa reduca si riscurile de aparitia a cancerului de san si alte boli grave. Hormonii de crestere administrati animalelor pentru a grabi castigul in greutate pot stimula aparitia cancerului mamar cu receptor de estrogen. Cancerul mamar, in majoritatea cazurilor (75%), este un cancer dependent hormonal, adica contine receptori de estrogen astfel incat acest hormon stimuleaza in aceste cazuri dezvoltarea cancerului. Odata aparuta o celula anormala, ea este bombardata de estrogen si stimulata sa creasca, acesta fiind si motivul pentru care cancerul evolueaza mai repede la o femeie cu exces ponderal. Iar cea mai frecventa cale pe care ingeram hormoni este calea alimentatiei carnale. In ceea ce priveste grasimile, ideal ar fi ca acestea sa nu reprezinte mai mult de 10% din aportul caloric total si sa contina mai ales acizi grasi mononesaturati, adica ulei de masline sau avocado. Romanii ar trebui sa-si reduca aportul de grasimi la un sfert decat este acum.


-Ce parere aveti despre alimentatia moderna si in ce fel influenteaza aparitia unor boli grave precum cancerul de san?

-Aceasta globalizare uniformizeaza stilurile de viata, favorizand alimentatia de tip fast food, bogata in carne, proteine, grasimi si prajeli, invadand si zonele de alimentatie traditionala. Este adevarat ca alimentatia vegetariana nu pune la adapost complet de riscuri daca alimentele de origine vegetala sunt prajite in continuare, mai ales in uleiurile foarte periculoase de palmier sau cocos, care sunt extreme de nocive, dar ieftine.


-Influenteaza in vreun fel consumul de oua aparitia cancerului de san?

-Ouale de gaina contin cantitati mari de colesterol. Intr-un galbenus de oua se regasesc 200 de mlg de colesterol. Colesterolul este un precursor al hormonilor steroizi, iar prezenta acestor hormoni creste riscul aparitiei cancerului de san. Asadar, ouale nu sunt un aliment sanatos si consumul lor ar trebui redus la maximum 1-2 oua pe saptamana.


-Ce recomandari puteti sa faceti femeilor pentru a scadea riscul de aparitie a cancerului de san?

Prima masura rationala este mentinerea unei greutati normale, lucru realizabil prin reducerea aportului caloric si cresterea consumului energetic prin practicarea sistematica de exercitii fizice. Pe langa aspectul cantitativ, alimentatia trebuie modelata si din punct de vedere al continutului, reducand masiv consumul de produse de origine animala (carne, lapte, oua) si crescand consumul de produse vegetale (cereale, fructe, legume). Ca o completare a acestor masuri, consider ca supravegherea atenta prin autopalparea sanilor si consultul medicului specialist, la nevoie, ofera sanse mari de depistare precoce si de tratament in faze incipiente si chiar de vindecare in cazul acestei maladii teribile.