Dialog cu Medicul, Dr. Anca Simionescu

Chimioterapia in cancerul de san la femeile insarcinate

Interviu redactat in colaborare cu dr. Anca Simionescu, medic primar obstetrica-ginecologie, supraspecializare in ginecologia-oncologica si medicina materno-fetala, Spitalul Clinic de Obstetrica Ginecologie Filantropia Bucuresti

-Cancer de san in timpul sarcinii. Iata o situatie dificila pentru viitoarea mamica. Ce trebuie sa faca aceasta?

-Diagnosticarea cancerului de san in timpul sarcinii este de obicei intarziata de starea de graviditate, ceea ce conduce automat la un stadiu mai avansat al bolii atunci cand este descoperita. Protocoalele de tratament pentru femeia gravida sunt aceleasi ca si protocoalele de tratament pentru femeia care nu este insarcinata. Exista insa posibilitatea ca tratamentul sa aiba efecte nocive asupra fatului. De aceea, pacienta trebuie sa ia o decizie in legatura cu continuarea sau stoparea sarcinii, in deplina cunostinta de cauza si avand toate informatiile cu referire la efectele secundare pe care chimioterapia, radioterapia si tratamentul chirurgical le pot avea asupra sarcinii. Este demonstrat ca intreruperea terapeutica a sarcinii nu influenteaza si nu determina un prognostic favorabil asupra cancerului, dar poate sa urgenteze inceperea unui tratament care ar putea avea efecte asupra fatului.

-Ce reactii adverse poate provoca chimioterapia asupra fatului?

-In primul rand trebuie stabilit daca reactiile adverse fetale sunt cauzate de boala canceroasa in sine sau de tratamentele cu chimioterapie. Exista febra de etiologie canceroasa, precum si unele modificari in organismul matern, care il fac susceptibil la anumite boli. Cancerul in sine va scadea imunitatea organismului matern. In ceea ce priveste influenta citostaticelor, in literatura de specialitate sunt descrise serii de sute de copii nascuti din mame care au facut chimioterapie pentru cancer de san dupa 14 saptamani de sarcina si s-a observat ca cel mai frecvent ar exista riscul de nastere prematura, de restrictie de crestere intrauterina, iar o parte dintre copii pot dezvolta fertilitate anormala la varsta adulta.

-Poate fi protejat fatul in timpul chimioterapiei?

-Chimioterapia in sarcina se poate recomanda in trimestrele 2-3 de sarcina. In primul trimestru este perioada de embrio si organogeneza, care poate interfera cu medicatia chimioterapeutica. Exista un risc de moartea embrionara/fetala sau malformatii foarte grave daca chimioterapia se administreaza intre 4-10 saptamini de sarcina. De asemenea, tratamentul trebuie intrerupt cu 3 saptamani inainte de nastere deoarece exista o depresie medulara ce determina modificari ale analizelor, iar copilul nu trebuie sa aiba si el modificari cauzate de chimioterapie.

-Este adevarat ca placenta joaca un rol protector, filtrand o parte dintre medicamente?

-Din punct de vedere obstetrical, placenta este un organ complex, care are o viata limitata, ce echivaleaza cu durata sarcinii, avand totodata si un rol de protectie. Insa, toate substantele care sunt liposolubile si au o greutate moleculara mica pot sa treaca bariera placentara, inclusiv citostaticele administrate in timpul chimioterapiei, deci favorizeaza pasajul medicamentelor putand insa declansa mecanisme de aparare.

-Influenteaza chimioterapia calitatea laptelui matern?

-De obicei, pacientele care primesc chimioterapie sunt paciente care au fost supuse mastectomiei, deci inclusiv anesteziei generale. Daca pacienta nu a urmat tratament cu citostatice recent, nu este contraindicat sa alapteze. Dar daca pacienta a avut cura de chimioterapie cu trei saptamani inainte, atunci este contraindicat sa alapteze deoarece exista un pasaj al tratamentelor cu citostatice in laptele matern.

-Ce este recomandat sa faca femeile care diagnosticheaza cancerul de san in primul trimestru de sarcina?

-Decizia aceasta nu poate fi luata de o singura persoana. Este vorba in primul rand de o echipa pluridisciplinara formata din oncolog medical, ginecolog-obstetrician, psiholog, anatomopatolog si pediatru. Trebuie explicat cuplului care ar fi schema de tratament si prognosticul, riscurile si beneficiile, dupa care, avand toate informatiile, acestia sa ia impreuna o decizie. Desi psihologii au aratat faptul ca pacientele la care tratamentul se incepe foarte repede au o multumire psihica mai mare decat pacientele la care se asteapta foarte mult, eu sunt de parere ca exista paciente care au nevoie de o mica perioada de gandire pentru a lua decizia cea mai buna.