Chirurgia conservatoare a sanului reprezinta o metoda de tratament a cancerului de san indicata de regula in stadiile incipiente ale bolii, respectiv in stadiile I sau II, cand tumora are sub 4 cm. Operatia presupune indepartarea nodulului impreuna cu o margine de cel putin 1 cm de tesut sanatos din jur. In functie de invazia ganglionara, medicul va extirpa si unul sau mai multi ganglioni limfatici. Ulterior interventiei chirurgicale, este necesara in aproape toate cauzurile radioterapia pentru a preveni recidiva bolii la acelasi san.
Chirurgia conservatoare a sanului se practica la aproximativ 20% din cazurile diagnosticate cu cancer de san, insa exista si situatii in care procedura asociata cu radioterapie are contraindicatii absolute:
Existenta a doua sau mai multe tumori situate in cadrane diferite sau prezenta de microcalcificari difuze cu aspect malign;
Urmarea unui tratament radioterapeutic in prealabil, care asociat cu radioterapie postoperatorie ar depasi pragul maxim acceptat pentru un pacient, respectiv peste 70 Gy;
Prezenta sarcinii, in special in primele 6 luni;
Daca in urma mai multor operatii conservatoare, marginile tumorale pozitive persista;
Prezenta cancerului mamar inflamator;
Tumori mai mari de 4 cm, mai ales la pacientele cu sani mici.
Operatia presupune efectuarea anesteziei generale, ca in cazul mastectomiei, si asta deoarece medicul va putea determina cu exactitate natura tumorei, adica daca este benigna sau maligna doar in timpul operatiei prin examen histopatologic. In cazul in care se demonstreaza malignitatea tumorei, pacienta va suferi extinderea operatiei, in functie de decizia medicului, mergand catre mastectomie, caz in care este absolut necesara anestezia generala.
Asa cum aminteam, iradierea sanului dupa interventia chirurgicala conservatoare este considerata tratament standard. Aceasta etapa a tratamentului presupune folosirea unor aparate de iradiere cu energie inalta. De preferat este sa se apeleze la centrele medicale dotate corespunzator, unde simularea se face virtual, cu ajutorul tomografiei computerizate. De asemenea, planul de tratament este computerizat astfel incat distributia dozei de radiatii in volumul tinta sa fie omogena, cu doze minime in cord si plamani, organe supuse riscului in aceste situatii. Radioterapia postoperatorie se începe imediat după cicatrizarea plagii operatorii.
Pacientele care au fost identificate cu tumori mamare, supuse procedurilor conservatoare trebuie sa mearga periodic la control pentru a preveni recidiva bolii. Conform recomandarilor Ministerului Sanatatii, evaluarea pacientelor se face in primii 3 ani la fiecare 3 – 6 luni, iar după 3 ani la fiecare 6 – 12 luni. Monitorizarea constă in anamneza, examen clinic si probe biologice uzuale. Odata la 1-2 ani este recomandata mamografia, prima mamografie dupa operatie fiind indicata la 6 – 12 luni de la incheierea radioterapiei.
La pacientele fara suspiciune de recidiva a bolii nu se recomanda utilizarea de rutina a markerilor tumorali sau a evaluarilor imagistice de tipul computerului tomograf sau RMN-ului mamar. Cu toate acestea, daca in urma efectuarii investigatiilor de rutina, medicul este de parere ca trebuie efectuate si aceste proceduri pentru un diagnostic mai clar, atunci procedurile medicale pot fi efectuate.
Sursa: Ghid de management al cancerului mamar elaborat de Ministerul Sanatatii