„Am descoperit ca pe langa sarcina, aveam si cancer de san”
Totul a inceput in 2014, cand aveam 42 de ani, si m-am hotarat alaturi de sotul meu sa incercam sa mai facem un copil. Aveam doua fete minunate si ne-am dorit sa avem si un baietel. Am ramas insarcinata si atunci cand am mers la medic pentru un control am descoperit ca, de fapt, pe langa sarcina, aveam si cancer de san. Vestea mi-a dat-o doamna doctor Dana Elena Nedelcu, sefa unei clinici de imagistica din Bucuresti, atunci cand mi-am facut o ecografie bilaterala, urmata de biopsie. Stiam deja ca am un fibroadenom mamar la unul dintre sani, insa nu am banuit nicio clipa ca la celalalt san as putea avea un nodul mamar. Biopsia a confirmat diagnosticul dupa 3 saptamani.
Pentru mine lucrurile au luat o intorsatura nefasta in momentul in care am pierdut sarcina. A fost o adevarata trauma, chiar mai mare decat cea a diagnosticarii cu cancer de san. Daca boala ma afecta doar pe mine, pierderea sarcinii ne-a afectat pe amandoi… Din punctul meu de vedere, copiii sunt cel mai frumos dar de la Dumnezeu. Am doua fete cuminti, frumoase si inteligente, una in varsta de 19 ani si cealalta in varsta de 12 ani si le consider cea mai mare realizare a vietii mele. Am o familie minunata, iar motto-ul care ne guverneaza relatia este “Daca dragoste nu e, nimic nu e”.
“Am ales sa fac mastectomie, desi mi s-a recomandat sectorectomie”
Am incercat totusi sa-mi gasesc resursele de a ma ridica si a lupta cu boala. Ma aflam in fata unui diagnostic grav si trebuia cumva sa razbesc pentru a fi alaturi in continuare de cei dragi mie. A urmat tratamentul pentru cancer de san. Intr-o prima etapa, deoarece tumoarea era mica, medicii mi-au recomandat sa fac o sectorectomie. Insa, din informatiile pe care le aveam si din documentarea pe care o facusem, am decis ca cel mai bine ar fi sa fac o mastectomie. Nu voiam sa ma mai intalnesc vreodata cu cancerul in viata mea, asa ca am solicitat operatia de indepartare totala a sanului, ceea ce s-a si intamplat. Ulterior, opinia mea a fost confirmata si de medicul chirurg dupa ce acesta a trimis la Laborator tesut din tumora si a reiesit ca era vorba atat de cancer ductal, cat si lobular.
A urmat tratamentul cu citostatice, care a fost foarte greu de suportat. Dupa prima sedinta am avut o perioada de 10 zile in care m-am simtit foarte rau, dar mi-am zis ca la un moment dat trebuie sa se opreasca si trebuie sa treaca. Incepand cu a doua sedinta a inceput sa imi cada si parul, asa ca am decis sa ma rad in cap. Nu am purtat peruca si nici nu am incercat sa ascund acest lucru, ci pur si simplu m-am distantat de oamenii cu prejudecati care, din pacate, sunt multi.
“Fiecare femeie trebuie sa gaseasca suportul si puterea in ea insasi”
Este important sa nu ne bazam 100% pe cei din jurul nostru intr-o astfel de perioada deoarece s-ar putea sa nu se ridice la nivelul asteptarilor noastre si atunci sa fim dezamagite. Daca pleci de la premisa ca cei din jurul tau te vor salva, te vor ajuta, iti este foarte greu sa faci fata bolii. Fiecare femeie trebuie sa gaseasca suportul si puterea in ea insasi. Desigur, ajuta foarte mult si suportul familiei si a celor din jur, insa tu esti singura persoana care intelege pe depin ceea ce se intampla cu tine. Trebuie sa mergi inainte. Este greu, este dureros, dar trebui sa faci fata!
“Privesc cu incredere si optimism spre viitor”
Sentimentul pe care il am la 2 ani de la toate cele intamplate, este ca totul s-a petrecut foarte rapid. Daca in mod normal resimteam altfel trecerea acestei perioade de timp, cand am fost bolnava, timpul a zburat fara sa imi dau seama. Este o perioada pe care creierul meu a parcurs-o foarte repede. Am perceput acest lucru ca o detasare care m-a ajutat sa ma debarasez de perioada respectiva si sa-mi reiau viata din momentul in care m-am insanatosit. Astazi sunt ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In afara de faptul ca mana inca ma doare din cand in cand, experienta cancerului de san am lasat-o in urma si privesc cu incredere si optimism spre viitor.
Mi-am propus sa nu mai citesc informatii de pe internet si sa ma limitez la relatia pe care o am cu medicul oncolog si cu medicul homeopat. De asemenea, foarte mult ma ajuta si relatia pe care o am cu Dumnezeu, o relatie care se bazeaza pe credinta si dorinta de a fi un om mai bun. Mi-am propus sa nu fac niciodata, nimanui rau si, in masura in care pot, sa fac bine si sa ii ajut pe cei din jurul meu. Stiu ca pot face mai mult si imi doresc pe viitor sa fac asta.
“Sunt mai fericita si sunt mai frumoasa”
Edgar Allan Poe a spus “Nu mi-e frica de moarte, numai ca ar fi bine sa ma ocoleasca”. Nici mie nu imi este frica de moarte, sunt extrem de impacata daca se intampla maine sa mor, insa iubesc viata si vreau sa o traiesc cat mai mult si sa ma bucur de lucrurile simple, marunte si cu insemnatate. Daca este un lucru pe care l-am invatat din aceasta experienta, acela este ca nu trebuie sa mai luam lucrurile bune din viata noastra ca fiind normale sau garantate, ci sa le apreciem si sa ne bucuram din plin de ele. Astazi ma bucur mai mult ca oricad de lucrurile pe care le fac pentru sufletul meu. Imi place sa citesc, imi place sa fac torturi, imi place sa ma bucur de fiecare lucru marunt. Sunt mai fericita si sunt mai frumoasa. Asadar, le sfatuiesc pe doamnele care trec prin aceasta experienta sa isi gaseasca acel refugiu de care au nevoie pentru a se incarca pozitiv si a reusi sa faca fata bolii.
Ca si concluzie, as vrea sa spun ca ar fi bine ca femeile sa aiba mai multa grija de ele pentru ca eu cred ca in ziua de astazi avem numeroase roluri, de mama, de sotie, de femeie de cariera si asta ne face sa uitam de noi, sa nu mai avem timp de noi. Insa daca ne vom acorda atentia si timpul necesare, vom vedea cum intr-un astfel de moment mai greu din viata noastra, vom reusi sa ne gasim mai usor resursele de a trece cu bine peste experiente de acest gen.