“Am fost diagnosticata cu cancer de san. Spre norocul meu, a fost stadiul I”
Aveam 39 de ani cand am simtit ceva neobisnuit in timp ce ma autopalpam. Era un fel de nodul situat la suprafata pielii, nu in profunzime. Asta m-a ajutat sa il simt mai bine si sa merg imediat la medic sa vad despre ce este vorba. Desi am fost la o clinica privata de renume, unde am efectuat o ecografie, medicul de acolo mi-a spus ca nu este nicio problema, ca este ceva hormonal si ca o sa se retraga dupa tratamentul pe care mi-l daduse.
Dupa o sperietura ca aceasta, vestea pe care mi-a dat-o doamna doctor m-a linistit si am rasuflat usurata. M-am intors acasa si am inceput tratamentul hormonal care avea sa ma scape de aceasta problema. Insa, la un an dupa tratament, nodulul in loc sa se retraga, a tot crescut, ceea ce mi-a produs iarasi o neliniste, asa ca am mers la ginecologul meu pentru o mamografie. Intre timp, implinisem varsta de 40 de ani si stiam ca pot face si aceasta investigatie medicala. S-a dovedit a fi o decizie foarte buna deoarece, am aflat ca am cancer de san. Spre norocul meu, a fost stadiul I. Medicii au pus aceasta evolutie lenta pe baza faptului ca nodulul nu a fost intens vascularizat, iar cancerul a fost de natura hormonala si nu foarte agresiv. Cu toate acestea, la scurt timp dupa diagnosticare, m-am si operat. Dupa operatie, mi-a fost recomandat din nou un tratament hormonal, pe care trebuia sa il urmez pentru 5 ani. Din fericire, in cazul meu, nu a fost nevoie de chimioterapie.
“Nu mai vedeam si nu mai gaseam ajutorul in nimeni. Apoi v-am gasit pe dumneavoastra”
Dupa operatie, am experimentat o perioada foarte grea si un soc foarte mare. Apoi, o perioada, luand acest tratament, mi-a fost foarte rau, ceea ce m-a demoralizat. Ma gandeam ca pana aici mi-a fost si dezvoltasem un profund sentiment de frica de moarte. Aveam stari de rau si de neliniste. Nu mai vedeam si nu mai gaseam ajutorul in nimeni. Nici in prieteni, nici in familie. Si atunci v-am gasit pe dumneavoastra. Cautand pe internet mai multe informatii despre cancerul de san, am gasit acest site si mi-am facut curaj sa va sun. M-am linistit inca de la primul telefon deoarece am simtit ca exista cineva care ma poate ajuta. A urmat o intalnire la sediul Asociatiei M.A.M.E., dupa care am inceput sedintele de consiliere psihologica, care pot sa spun ca m-au ajutat enorm. Tin minte ca la prima sedinta, doamna psiholog m-a simtit ca sunt speriata si suparata si m-a imbratisat. Brusc, nu m-am mai simtit ca o straina, ci ca o persoana aflata intr-un mediu familiar, unde se poate destainui fara nicio problema. Asa ca am inceput sa ii povestesc despre toate cele prin care trecusem si ce temeri aveam. M-a incurajat foarte mult si a stiut exact ce sa-mi spuna, astfel incat sa trezeasca in mine din nou optimismul si speranta. Dupa 2-3 sedinte nu mi-a mai fost atat de teama. De asemenea, pe mine m-a ajutat foarte mult si credinta in Dumnezeu. M-am rugat si am fost la Manastirea Radu Voda, unde de fiecare data m-am incarcat sufleteste si m-am linistit.
“Chiar atragi ceea ce gandesti. Acum sunt bine.”
Dupa confruntarea cu boala, lucrurile s-au schimbat foarte mult in viata mea. M-am casatorit, am botezat un copil, lucru pe care imi doream sa il fac de foarte multa vreme, m-am mutat si in casa noua, lucru pe care de asemenea mi-l doream enorm. Toate lucrurile pe care inainte nu reuseam sa le fac, mi s-au intamplat dupa ce am fost diagnosticata cu cancer de san si operata. M-am gandit ca mi-a fost luat un san, dar mi-au fost date atatea lucruri minunate in schimb.
Insa inainte ca toate acestea sa mi se intample, am facut o schimbare in viata mea. Dintotdeauna eu am fost o pesimista si am suferit de ipohondrie, iar cand m-am imbolnavit, m-am gandit ca nu mai am nimic de pierdut daca as incerca sa fiu putin mai optimista. Am inceput sa citesc despre acest subiect, iar asta m-a ajutat foarte mult. Inainte, gandirea pozitiva era combatuta de realitatea pe care o traiam. Insa odata cu schimbarea atitudinii, s-au schimbat si lucrurile in viata mea. Chiar atragi ceea ce gandesti, chia rasa este!
In momentul de fata, desi sunt inca sub tratament, ma simt foarte bine. Mi-am reluat activitatea la serviciu, iar acest lucru m-a ajutat iarasi foarte mult. Pentru ca ma vad un om sanatos si capabil. Trebuie sa crezi, sa speri si lucrurile se vor schimba si se vor imbunatati!