Articol redactat in colaborare cu asis. univ. dr. Cirimbei Ciprian, medic specialist chirurgie generala, sectia Chirurgie Oncologica I, Institutul Oncologic Bucuresti „Prof. Dr.Alexandru Trestioreanu”
Sanul este un organ care poate fi supus usor examinarii clinice, pe de o parte prin autoexaminare, pe de alta parte prin mijloacele de examinare imagistica standardizata, respectiv prin: ecografie, mamografie, RMN. Toate acestea ofera posibilitatea unui diagnostic rapid, complet si in stadii evolutive favorabile si complet curabile.
De altfel, diagnosticul precoce este un deziderat atat al medicului, cat si al pacientei, care are un rol extrem de important in acest sens. Femeia trebuie sa sesizeze semnele de avertizare ale prezentei unei leziuni la nivelul sanului si sa se prezinte imediat la medic. Principalele semne de avertizare ce denota aparitia unei leziuni la nivelul sanului, fie benigna, fie canceroasa, sunt reprezentate de:
-Palparea unui nodul tumoral, cu consistenta diferita fata de restul glandei mamare;
-San dureros (mastodinie) in corelatie sau nu cu ciclul menstrual;
-Aparitia unei secretii mamelonare clare, purulente sau sangvinolente;
-Modificarea formei sanului sau a culorii si aspectului tegumentului supraiacent.
Palparea unui nodul tumoral la nivelul sanului perceput ca o masa de consistenta diferita fata de restul tesutului glandular, ce poate fi dura, ferma, elastica sau depresibila, cu dimensiuni variate cuprinse intre 1 – 4,5 cm este cel mai frecvent semn de diagnostic. De cele mai multe ori, un asemenea nodul poate fi expresia unei leziuni benigne, unele statistici indicand prezenta unor astfel de noduli la 70% – 90% din populatia feminina.
Semne ale unui nodul benign
Diferentierea unui nodul benign de unul malign este certificata doar de examenul anatomo-patologic. Cu toate acestea examenul clinic si imagistic pot oferi o apreciere a naturii lezionale si a potentialului sau neoplazic. Iata cateva caracteristici care sugereaza un nodul benign:
• Localizare unica sau multipla (mai frecvent);
• Delimitare neta fata de tesuturile din jur si mobilitate pe planurile superficiale si profunde;
• Nu exista retractia mamelonului si nu exista adenopatii axilare;
• Crestere lenta si simptomatologie accentuate de ciclul menstrual.
In categoria nodulilor cu potential scazut de a se maligniza sunt: leziunile distrofice (cea mai frecventa fiind mastoza fibrochistica), fibroadenoamele (apar mai frecvent la femeia tanara), dar si lipoamele, adenoamele si papiloamele.
In categoria nodulilor benigni, dar cu risc mai crescut de malignizare sunt: leziunile proliferative ale sanului de tipul hiperplaziei ductale sau tumorile phyllodes (o forma particulara de fibroadenom cu proliferari de tesut conjunctiv).
Tratamentul nodulilor benigni
Atitudinea terapeutica in cazul leziunilor benigne nu este foarte precis statuata, insa medicii adopta una dintre variantele prezentate in continuare, in functie de particularitatile fiecarui pacient:
1. Monitorizare periodica prin ecografie si mamografie, varianta agreata, in special, la persoanele tinere;
2. Punctia biopsie care aduce in plus un element histologic de diagnostic, urmata de monitorizare;
3. Excizia chirurgicala a leziunii reprezinta calea cea mai sigura, urmata de evaluarea histo-patologica completa.
Semne ale unui nodul malign
In cealalta extrema, se situeaza semnele ce contureaza tabloul clinic al unui nodul canceros, semne cu valoare orientativa, fara certitudine diagnostica:
• Delimitare imprecisa fata de tesuturile din jur si lipsa de mobilitate pe planurile superficiale si profunde;
• Retractie mamelonara si prezenta adenopatiilor axilare;
• Aspectul “in coaja de portocala” al tegumentelor peritumorale.
Majoritatea leziunilor benigne ale sanului, precum si o parte din leziunile neoplazice, sunt provocate de modificarile care se produc in organism sub influenta hormonala permanenta in perioada activa sexual a femeii, in perioada de graviditate si de lauzie. Dezechilibrele hormonale, atat pe linia hormonilor sexuali, cat si alte disfunctii endocrine au un rasunet asupra tesuturilor sanului, dintre care este important sa amintim aparitia acestor leziuni.
Pentru un diagnostic clar in peste 70% – 80% dintre cazuri este foarte importanta examinarea clinica, prin ecografii mamare, mamografii si RMN-uri, care ajuta la incadrarea leziunii pe o scara de la 0 – V, cu indicatia de a sanctiona leziunile cu scor intre IV – V.