Psihoterapie, Utile

Psihoterapia, aliat impotriva cancerului

Cercetarile au aratat faptul ca psihoterapiapoate imbunatati calitatea vietii unui pacient. Poate ajuta la reducerea anxietatii si depresiei care se declanseaza, uneori, in persoanele diagnosticate cu cancer. Poate, de asemenea, sa ii ajute pe oameni sa faca fata cancerului si schimbarilor produse de cancer in viata lor.

Psihoterapeutii cred ca psihoterapia ii poate ajuta pe oameni, inclusiv pe cei care sufera de cancer, fiind puterea interioara de care acestia au nevoie pentru a-si imbunatati abilitatile de coping (de gestionare a situatiilor/ bolii cu care se confrunta), permitandu-le sa isi traiasca vietile cu mai multa implinire. Psihoterapia poate fi utilizata pentru a-i ajuta pe oameni sa faca fata diagnosticului si tratamentului cancerului. Poate fi, de asemenea, foarte folositoare in depasirea depresiei si anxietatii, dificultati des intalnite la persoanele cu cancer.

Psihoterapia este disponibila in multe forme. Sunt persoane care pot cauta terapie individuala, in care exista o relatie de unu-la-unu cu psihoterapeutul. Exista, de asemenea, terapeuti care lucreaza cu cuplurile sau cu intreaga familie, pentru a le veni in ajutor persoanelor care sunt cel mai afectate de diagnosticul de cancer. Psihoterapia poate fi, de asemenea, practicata in grupuri, in care un numar de oameni se intalnesc pentru a impartasi experiente si dificultati comune si pentru a invata tehnici de coping specifice. Spre deosebire de grupurile de self-help, grupurile psihoterapeutice sunt oferite si sustinute de un psihoterapeut profesionist.

CE IMPLICA PSIHOTERAPIA?

Exista diferite tipuri de terapie, de la psihanaliza de lunga durata la tratamentul scurt, orientat pe problema. Terapia poate include lucrul cu experientele emotionale si stilurile de coping, poate presupune teme pentru acasa si altele. Persoanele pot obtine recomandari pentru terapie de la personalul medical sau contactand organizatii profesionale care le pot furniza numele unor psihoterapeuti specializati in domeniu. Departamentele de oncologie ale spitalelor au, uneori, sectii ce includ psihoterapeuti.
Cele mai multe sedinte de psihoterapie individuala are loc in cabinetul psihoterapeutului. In anumite situatii, insa, acestea pot fi sustinute in spital sau la locuinta pacientului. Sedintele dureaza, in mod obisnuit, intre 45 si 50 de minute. Numarul de sedinte este decis de client impreuna cu terapeutul. Cei mai multi se intalnesc o data pe saptamana, de cateva ori, in functie de problema prezentata si de raspunsul clientului la terapie.
Exista o gama foarte vasta de abordari si tehnici psihoteapeutice. Acestea sunt cateva exemple:

TERAPIA COMPORTAMENTALA

Acest tip de terapie se centreaza pe inlocuirea tiparelor problematice de comportament (cum ar fi comportamentul obsesiv-compulsiv) cu raspunsuri mai sanatoase. Un psihoterapeut comportamental poate folosi tehnici precum biofeedback-ul si relaxarea musculara. Acest tip de psihoterapie se ocupa doar de simptomele unei probleme.

TERAPIA CENTRATA PE PERSOANA

Aceasta forma de psihoterapie se centreaza pe sentimente si pe experientele actuale ale persoanei. Terapeutul il incurajeaza pe client sa conduca sedintele in timp ce ii ofera empatie si sustinere. Scopul terapiei este sa ii ajute pe pacienti sa se ajute singuri. Durata acestei forme de psihoterapie este variabila.

PSIHOTERAPIA CENTRATA PE CORP

Acest tip de psihoterapie se bazeaza pe credinta ca emotiile sunt stocate in corp si pot fi exprimate sub forma tensiunilor si restrictiilor fizice. Tehnicile de respiratie, miscare, presiune manuala si explorare sunt folosite pentru a ajuta persoanele sa-si elibereze emotiile pe care le-au stocat in corp.

TERAPIA COGNITIVA, NUMITA SI TERAPIE COGNITIV- COMPORTAMENTALA

Terapia cognitiva este directionata catre schimbarea gandurilor si comportamentelor prin adresarea gandurilor repetitive, negative, distorsionate care afecteaza comportamentul. Terapeutii cognitivisti ii ajuta pe oameni sa invete cum sa isi reprogrameze mesajele interne daunatoare si cum sa creeze un dialog intern pozitiv. Acest tip de terapie include, adesea, teme pentru acasa pe care pacientul le are de realizat, precum contracararea gandurilor intruzive, incercarea de a gasi raspunsuri diferite la critica sau scrierea unei liste in care persoana sa noteze lucruri care ii plac la propria persoana. Include si diferite forme de terapie comportamentala.

TERAPIA DE CUPLU/ FAMILIE

Terapia de familie se centreaza pe tiparele relationale. Toti membrii familiei pot fi implicati in sedintele de terapie. Un terapeut implicat in acest tip de terapie se comporta ca si facilitator cu scopul de a ajuta familia sau cuplul sa isi comunice emotiile intr-o maniera mai eficienta. Cu toate ca, de regula, terapia este de scurta durata, ea poate dura mai mult, in functie de nevoile celor implicati.

TERAPIA DE GRUP

Terapia de grup variaza in mare masura in ceea ce priveste formatul, numarul persoanelor si durata sedintelor. Unele grupuri sunt mici si se intalnesc saptamanal fara un program prestabilit. Altele se pot intalni lunar si pot oferi informatii, pot preda abilitati de coping, pot ajuta la reducerea anxietatii si pot furniza un spatiu pentru a impartati preocuparile comune si pentru a oferi suport emotional.

TERAPIA PSIHODINAMICA

Similar psihanalizei traditionale, scopul acestei forme de psihoterapie este aceea de a schimba tipare de personalitate invatate de-a lungul vietii prin descoperirea conexiunilor dintre reactiile emotionale actuale si experientele din copilarie. Aceasta forma de psihoterapie este de lunga durata (dureaza mai multi ani) si se centreaza pe evidentierea cauzelor ce au declansat problema.
Indiferent care este abordarea utilizata, atunci cand o persoana se confrunta cu o boala fizica serioasa, asa cum este cancerul, psihoterapia, cu siguranta, se va concentra pe stresul emotional ce insoteste boala. Se va centra, de asemenea, pe orice forma de anxietate si depresie si va explora dificultatile prezente sau trecute care ii pot afecta persoanei adaptarea la boala. Terapeutul poate pune intrebari cu privire la experientele anterioare ale persoanei cu pierderea/ doliul in general si cu pierderea raportata la boala actuala.

CARE ESTE POVESTEA DIN SPATE?

Influenta trasaturilor de personalitate asupra starii de sanatate a fost examinata timp de multi ani. Cercetarile conduse de Lawrence LeShan, PhD, la inceputul anilor 1950 cu privire la relaia dintre trasaturile de personalitate si cancer au descoperit faptul ca multi pacienti au resimtit o pierdere a sperantei in gasirea unui sens real in viata lor cu mult inainte de diagnosticul de cancer. Dr. LeShan a dezvoltat o abordare specifica a psihoterapiei menita sa trateze persoanele care traiesc cu cancerul. Aceasta abordare se centreaza pe ajutorarea pacientilor sa isi foloseasca propriile abilitati de auto-vindecare pentru a trai vieti mai implinite, placute si semnificative la nivel personal.
In ultimii douazeci de ani, au devenit populare diferite carti despre rolul emotiilor si comportamentului in recuperarea dupa o boala grava. Cartile lui Norman Cousins, Bernie Siegel, MD, si Carl Simonton, MD, s-au centrat pe dezvoltarea unor strategii de coping eficiente pentru a gestiona sentimentele de pasivitate, lipsa de speranta si depresie care survine atunci cand ne confruntam cu o boala care ne ameninta viata. Metodele comportamentale si psihologice devin, acum, o parte obisnuita a tratamentului cancerului.
Psihoterapia este practicata de profesionisti cu drept de libera practica, ei pot include persoane cu pregatire in psihologie, psihiatrie, asistenta sociala, consiliere, care s-au specializat intr-o anumita forma de psihoterapie. Specializarea si experienta in tratarea persoanelor cu cancer este necesara si anumiti specialisti lucreaza ideosebi ca si psiho-oncologisti.

CARE SUNT DOVEZILE?

Cercetarile au aratat constant faptul ca psihoterapia poate fi benefica persoanelor diagnosticate cu cancer, in diferite moduri. Un psiholog de la Univestiaty of California School of Medicine din Los Angeles a sustinut, in 1999, faptul ca terapia comportamentala este cea mai folositare in gestionarea anxietatii legate de ingrijorarile cu privire la anumite tratamente, cum ar fi reactiile fobice la ace, fricile legate de operatii sau de chimioterapie si sentimentele de claustrofoie din timpul imagisticii prin rezonanta magnetica (IRM). Un studiu din 1996 a evidentiat faptul ca terapia cognitiva individuala saptamanala sau consilierea familiala bilunara au impunatatit atat depresia, cat si calitatea vietilor femeilor cu cancer de san non-metastatic. Cercetarile au aratat, in general, faptul ca psihoterapia poate ajuta la reducerea anxietatii si depresiei persoanelor diagnosticate cu cancer, ii poate ajuta sa isi gestioneze mai bine timpul si ii poate ajuta sa se intoarca la serviciu. Psihoterapia ii poate, de asemenea, ajuta pe oameni sa invete sa comunice mai bine cu doctorii si sa adere la tratamentul medical.

Un studiu din 2006 la care au participat aproape 200 de femei diagnosticate cu cancer la san in stadiu incipient, a aratat faptul ca un grup de terapie cognitiv-comportamentala ce a durat zece saptamani le-a ajutat pe femei sa reduca izolarea sociala si sa isi imbunatateasca perspectivele, starea de bine si abilitatea de a se relaxa, chiar si pana la un an de la incheirea terapiei. Un efect similar a fost aratat de un studiu din acelasi an, la care au participat barbati care erau in tratament prin operatie sau radiatii pentru cancer de prostata in forma incipienta. Grupul de barbati care au participat la cursul de management al stresului prin terapie cognitiv comportamentaa, timp de zece saptamani au beneficiat de o calitate a vietii mai ridicata apoi, decat barbatii care nu au participat la studiu.

Asociatia National Comprehensive Cancer Network (NCCN), un grup de douazeci si unu de centre de tratament specializate in tratarea cancerului din Statele Unite, recomanda acum ca toti pacientii cu cancer sa fie evaluati pentru distres emotional. Persoanelor care prezinta un nivel de distres emotional mai ridicat in timpul tratamentului pentru cancer li se recomanda consilierea sau psihoterapia. Psihoterapia a devenit o masura complementara standard ce are scopul de a imbunatati calitatea vietii persoanelor diagnosticate cu cancer.

Cu toate acestea, cercetarile nu au aratat ca psihoterapia poate prelungi viata pacientilor ce sufera de cancer. Au fost conduse foarte putine studii de aceasta natura. In 1982, unii cercetatori au studiat 120 de pacienti diagnosticati cu cancer in faza terminala. Aproximativ jumatate din ei au fost desemnati aleatoriu unui grup de control, iar cealalta jumatate au beneficiat de consiliere individuala. Desi pacienii care au beneficiat de psihoterapie au aratat o imbunatatire la testele cu privire la calitatea vietii, nu au existat diferente cu privire la rata supravietuirii la un an dupa terapie. In 1989 un studiu al Universitatii Standford a raportat un beneficiu substantial al supravietuirii printre femeile cu cancer metastatic la san care au primit psihoterapie. Cu toate acestea, un studiu ulterior apartinand aceluiasi cercetator a sustinut faptul ca psihoterapia a imbunatatit calitatea vietii, dar nu si rata supravietuirii.
In 2004 o analiza a unificat rezultatele unor studii diverse, bine construite, cu privire la pacientii diagnosticati cu cancer care au beneficiat de psihoterapie. Cu mai mult de o mie de pacienti la finalul analizei, nu s-a descoperit un efect masurabil cu privire la supravietuire.

EXISTA POSIBILE PROBLEME SAU COMPLICATII?

Psihoterapeutii sunt diferiti din punctul de vedere al gradului de pregatire si experienta atunci cand vine vorba de gestionarea anumitor problematici care sunt importante pentru persoanele cu cancer. Chestiunile personale dificile care reies la suprafata in psihoterapie pot fi inconfortabile sau tulburatoare emotional. Cei mai multi doctori vad acum psihoterapia drept complementara tratamentului medical standard pentru cancer. Incredintarea doar acestui tip de tratament si evitarea sau amanarea ingrijirilor medicale conventionale pentru cancer poate avea consecinte serioase aupra sanatatii.

Nota: Aceasta informatie nu acopera toate reclamaţiile, utilizarile, actiunile, precautiile, efectele secundare sau interactiunile. Nu este menit a fi un sfat medical si nu ar trebui sa fie un substitut al consultatiei cu un doctor, familiar cu situatia dumneavoastra.