Povesti

Raluca P, 27 ani, Ilfov

-Care a fost primul gand cand ai primit acest diagnostic?

-Am primit diagnosticul prin telefon, de la centrul la care am facut biopsia la san. Vestea m-a lovit ca o furtuna. Am simtit panica, m-am speriat si am plans. Am simtit ca este un cosmar, ca nu mi se poate intampla mie asta.

 

-Care a fost momentul/evenimentul/persoana care ti-a dat forta sa lupti pentru viata ta? Ce te-a ajutat sa mergi mai departe?

-In primul rand, cei care mi-au dat speranta au fost doctorii care m-au ajutat cu explicatii si cu un plan. Asa mi-au dat speranta, mi-au explicat ce asteptari trebuie sa am, ca procesul este lung si ca trebuie sa am rabdare. Am avut parte de multa bunatate, rabdare si blandete din partea asistentelor. Acesti oameni minunati au facut diferenta si mi-au dat incredere.

 

-Te rugam sa impartasesti cateva ganduri/trairi pe care le consideri importante pentru alte femei care se confrunta cu aceasta boala acum?

-M-a ajutat enorm si faptul ca am cunoscut multe paciente cu care am petrecut timpul la chimioterapie. Ne-am ascultat povestile si ne-am incurajat. Fiecare saptamana de chimioterapie a reprezentat cate un pas spre vindecare si cea mai mare provocare a fost rabdarea.

 

-Cum ti-a schimbat aceasta experienta relatia cu sanatatea si cu viata in general?

-Etapele prin care am trecut au fost: chimioterapie, dubla mastectomie, radioterapie si tratament hormonal (pentru urmatorii 5 ani). Dupa ce am terminat radioterapia, am simtit ca am renascut, ca am prins din nou viata. Am devenit o alta persoana, cu totul diferita fata de cea care eram inainte de diagnostic. Acum iubesc si admir fiecare parte din corpul meu. Si ii sunt recunoscatoare pentru cat de puternic a fost. Cred in resursele interioare pe care fiecare dintre noi le avem.