Interviu redactat in colaborare cu dr. Costina Diaconu, medic primar anestezie si terapie intensiva, doctorand in oncologie, Institutul Oncologic Bucuresti, „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu”
-Care sunt tipurile de durere ce pot aparea la un pacient diagnosticat cu cancer de san?
-Din pacate, durerea nu este unul din simptomele principale si nici precoce ale cancerului de san. Cand apare durerea, de multe ori, boala este in stadiu avansat. Durerea resimtita de paciente este, fie sub forma de arsura, fie de tip inflamator si care nu poate fi legata de ciclul menstrual. Pacientele resimt cu adevarat durerea provocata de tratarea cancerului: operatia, chimioterapia si radioterapia, toate produc durere care poate, uneori, persista ani de zile.
-Care sunt cauzele care stau la baza aparitiei durerii in aceste cazuri?
-Tumora in crestere produce compresia tesuturilor din jur si, uneori, comprima filete nervoase. Inflamatia cauzata de reactia organismului la tumora produce si ea durere. Primul pas al tratamentului pe care il are de trecut pacienta este interventia chirurgicala. Ea este sursa durerii acute postoperatorii, dar poate deveni o durere cronica de durata prin lezarea filetelor nervoase. Chimioterapia si radioterapia sunt si ele sursa de durere. Vestea buna este ca toate acestea se amelioreaza la distanta si nu sunt o problema primordiala pentru pacienta si pentru calitatea vietii acesteia.
-Ce presupune managementul durerii in cancerul de san si in ce consta terapia durerii?
-Ca pentru orice tip de durere si aceasta necesita un tratament complex si munca in echipa din care nu trebuie sa lipseasca, bineinteles, psihologul, specialistul in terapia durerii, eventual specialistul in terapii comportamentale. Exista numeroase metode complementare care se pot adauga clasicelor antialgice, in cancerul de san existand o componenta psihologica importanta datorata perceptiei intense a mutilarii corpului feminin.
-Conform statisticilor OMS, 95% dintre pacientii care experimenteaza dureri canceroase ar avea rezultate excelente daca s-ar aplica mijloacele terapeutice existente, insa, in multe situatii, durerea canceroasa ramane netratata satisfacator. De ce credeti ca se intampla acest lucru?
-In tara noastra, medicii au tendinta sa se aplece asupra vindecarii bolii propriu-zise, fizice, si neglijeaza durerea si vindecarea sufletului. Acest lucru se intampla din cauza aglomerarii clinicienilor, dar si a absentei psihologilor si specialistilor in terapia durerii din schemele de personal ale spitalelor. Drept urmare, aceste probleme sunt considerate secundare si ele raman in sarcina pacientelor sa le managerieze asa cum se pricep. Pe de alta parte, cand vorbim de stadii avansate de boala, se stie ca exista o tendinta de a amana introducerea morfinei sau folosirea ei insuficienta din cauza temerii nejustificate ca pacientii devin dependenti. Iar pacientii considera ca, odata ce incep tratamentul cu morfina, au intrat pe un drum fara intoarcere.
-Ce ii sfatuiti pe pacientii care resimt dureri in timpul tratamentului anticanceros sau dupa acesta?
-Perceptia durerii si raspunsul la tratament difera de la om la om. Fiecare din noi are necesarul individual mai mare sau mai mic, de analgetice, de aceea tratamentul trebuie sa se adapteze la pacient si nu pacientul la o schema standard. Daca pacientul resimte dureri in timpul tratamentului anticanceros, trebuie sa se adreseze medicului care il trateaza. Acesta ii va da un tratament analgetic sau il va indruma spre specialistul in terapia durerii si psiholog. Daca resimte dureri la distanta mare de la finalul tratamentului bolii, trebuie din nou sa se adreseze clinicianului pentru a vedea daca este vorba de o recidiva a bolii sau de o durere cronica sechelara care trebuie tratata de specialistul in terapia durerii.